Categorii de competente
Tratatul de la Lisabona face referire la diferite categorii de competenţe.
Conform Art. 3 TFEU competenţa exclusivă se referă la: reguli privind comptetiţia pe piaţa internă, uniunea vamală, politica comercială comună, politica monetară a statelor din zona Euro, conservarea resurselor biologice marine în cadrul politicii comune de pescuit, şi – sub anumite aspecte – încheierea acordurilor internaţionale. În aceste domenii, statele membre nu au dreptul să emită legi naţionale.
Conform Art. 4 TFEU, competenţa partajată se referă la: piaţa internă, agricultură şi pescuit, transport, reţelele de transport transeuropene, energie, anumite domenii din politica socială, coeziune economică, socială şi teritorială, mediu, anumite domenii ale sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi zona de libertate, securitate şi justiţie. În aceste domenii, statele membre pierd dreptul de a emite legi naţionale în momentul în care Uniunea Europeană emite legi. În cazul apariţiei divergenţelor între domenii de competenţă ale Uniunii şi ale statelor membre, Curtea Europeană de Justiţie stabileşte cine poate emite legi privitoare la domeniu în cauză. În cazul cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiu, atât Uniunea Europeană cât şi statele membre pot stabili programe şi pot întreprinde activităţi. Îbn cazul cooperării pentru dezvoltare şi ajutor umanitar, Uniunea are dreptul de a întreprinde activităţi şi de a stabili o politică comună fără a interzice statelor membre să îşi exercite propria competenţă.
Alte competenţe
Art. 5 TFEU conferă Uniunii puterea de a coordona politicile economice, sociale şi de ocupare, permiţându-i totodată să ia anumite decizii privitoare la statele din zona Euro. Art. 6 TFEU defineşte industria, educaţia, pregătirea vocaţională şi tineretul, cultura, sportul, protecţia civilă şi îmbunătăţirea sănătăţii ca ”domenii de sprijin, coordonare şi complementaritate”. Art. 10-12 TFEU oferă UE puterea de a acţiona în domeniul politicii externe şi de securitate. Paragraful 2 obligă statele membre să ofere suport necondiţionat şi activ politicii externe şi de securitate a Uniunii în spiritul loialităţii şi solidarităţii reciproce.
Bazele legale pentru aceste competenţe sunt introduse în capitolele corespunzatoare din TEU şi TFEU.
