Cazul Laval

Un caz foarte important din 2007 al Curtii UE prin care se permite ceea ce sindicatele numesc  “salariu de dumping”. Curtea permitea ca muncitorii straini sa fie platiti cu mai putin decat salariul normal din tara gazda. Statele membre pot inca sa decida salariile minime care sa fie platite tuturor muncitorilor din tara respectiva.  Acest caz foarte criticat permite, ceea ce sindicatele numesc  “ o cursa pana la capat”. Curtea a interzis de asemenea sindicatelor sa faca greva impotriva salariilor mici permise.  CAZUL O societate letona de constructii, Laval, care actiona in Vaxholm, in Suedia, dorea sa plateasca salarii mai mici catre muncitorii letoni din constructii care construiau o scoala suedeza. Sindicatul Suedez al Muncitorilor in Constructii au cerut ca Laval sa respecte acordurile colective suedeze si sa-si plateasca muncitorii cu salariul normal din Suedia.  Sindicatele suedeze au inceput o actiune industriala soldandu-se cu blocada impotriva Laval, ceea ce insemna ca aceasta companie nu putea primi nici un beneficiu acolo unde erau implicati muncitori suedezi organizati intr-un sindicat.  Dupa aceasta, Laval a fost declarata ca falimentara. Aceasta a inaintat un proces la Curtea Suedeza care a trimis cazul la Curtea Europeana, aceasta avand dreptul exclusiv de a interpreta normele tratatelor europene.  In tratatele europene, grevele, blocadele si inchiderea unei fabrici sunt in mod explicit scutite de competentele europene. Insa Curtea Europeana interpreteaza dreptul la conflict impotriva altor principii din UE, in virtutea liberei circulatii de bunuri, servicii si capital si a principiului de nediscriminare.  In cazul Laval/Vaxholm blocada suedeza a fost declarata ilegala. Judecatorii nu au considerat necesara blocada, conform interpretarii lor asupra principiului de proportionalitate. Blocada a deranjat libera circulatie de servicii asa cum se mentioneaza in tratatele europene si in directiva privind detasarea muncitorilor.  Practica discriminatorie de tratare a sindicatelor, fie interne, fie cu capital strain, nu este permisa decat in situatia in care este justificata in citatul: “numai pentru motive de ordine publica, securitate si sanatate publica”.  Aceasta clauza este stipulata in sentinta din 18.12.07. De exemplu in Irlanda implicatiile constau in faptul ca nici un sindicat nu poate actiona legal pentru salariile care sunt peste salariul minim de 8.65 Euro pe ora.  In Danemarca exista o nesiguranta similara asupra asa numitului domeniu pentru salariile minime unde salariul minim este adesea jumatate din salariul mediu din prezent pentru, de exemplu, multi muncitori in constructii.  Curtea Europeana ar putea declara ca ilegal si un conflict danez daca o companie cu capital strain plateste salariul minim stabilit conform acordului colectiv dar refuza sa plateasca salariul normal. Sub lectura asa numitei directive de servicii din Parlamentul European, o majoritate de membri au respins amendamentul care solicita companiilor sa respecte acordurile nationale.  Cazul Laval-Vaxholm din instanta a fost insotit de Cazul Viking din 11 decembrie 2007 si de Cazul Rüffert din 2008 si ulterior de Cazul Luxembourg. In cazul Rüffert unui stat german i s-a interzis dreptul de a solicita respectarea salariilor normale din domeniul constructiilor publice.  Prin Tratatul de la Lisabona este posibil sa se infiinteze o instanta speciala pentru forta de munca in Uniunea Europeana, prin vot cu majoritate calificata in Consiliu. Link-uriVezi si cazul Luxembourg, Greve si Directiva de servicii. Vezi si Greve