Democratie
Democratia reprezinta ideea conform careia o societate poate fi guvernata de catre votantii sai. Aceasta idee isi are radacinile in Atena, Grecia, acum 2500 de ani. Cuvantul are la baza doua concepte. Demos inseamna “oameni”. Kratos inseamna “conducere”. Astfel, democratia inseamna conducere prin oameni. Democratia este forma de guvernare din toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Este inscrisa in constitutiile nationale ale acestora. Nici o tara nu poate deveni membra a Uniunii Europene fara a avea institutii puternic democratice. Ideea de democratie este opusa altor modalitati de guvernare a societatii. Poate fi o oligarhie in cadrul careia bogatii decid in locul votantilor. Poate fi meritocratie unde conducatorii sunt alesi pentru intelepciunea lor. Poate fi dictatura cand una sau mai multe persoane sau un partid decid fara a lasa cetatenii sa ii influenteze la modul real.Democratia este de asemenea in opozitie cu fascismul unde corporatiile guverneaza in locul votantilor si cu marxismul unde clasa muncitoare guverneaza printr-o dictatura a proletariatului. Democratia poate avea forma unei democratii directe in care votantii decid direct in cadrul referendumurilor. Poate exista si democratia indirecta unde votantii aleg o adunare care sa ii reprezinte.
Cum stau lucrurile cu UE si democratia?
Democratia si UE De Jens-Peter Bonde, membru al Parlamentului European intre 1979 – 2008 – alte comentarii sunt bine venite
Baza democratiei de pretutindeni consta in faptul ca votantii au ultimul cuvant asupra guvernarii si a legilor tarii. Votantii pot participa la alegeri, pot forma o noua majoritate si apoi pot creea atat un nou guvern cat si noi legi. Aceasta idee uneste popoarele Europei. Se regaseste si in Tratatul de la Lisabona, Art. 10 TUE astfel: “Functionarea Uniunii trebuie fondata pe democratia reprezentativa. Tratatul de la Nisa mentiona in Art 6 TUE: “Uniunea este fondata pe principiul libertatii, al democratiei, al respectului pentru drepturile omului si drepturile fundamentale si pe domnia legii, principii care sunt comune statelor membre.” In toate statele membre ale UE ideea de democratie este implementata de catre diverse institutii cu functii similare. Exista un organism legislativ ales, care in cele mai multe cazuri se numeste parlament. Acesta este ales de catre votanti prin alegeri universale. Aproba guvernul si legile. Exista un organism executiv care este guvernul, responsabil in fata parlamentului national. Acesta este numit sau aprobat de catre majoritatea parlamentara. Este valabil pretudindeni ca acesta sa dispara daca o simpla majoritate decide astfel in parlament. Guvernul serveste parlamentul, propunand si implementand deciziile si legile reprezentantilor alesi ai votantilor. Exista si un corp judiciar, o Curte independenta care decide asupra conflictelor concrete pe interpretarea legilor. In toate cele 27 de state membre, membrii alesi ai fiecarui parlament pot rectifica o lege printr-o simpla majoritate de membri daca nu sunt multumiti de implementarea acesteia de catre guvern sau de interpretarea acesteia de catre Curte. In sistemele federale o noua lege poate necesita si un sprijin intr-o a doua camera care reprezinta statele participante. Credinta de baza este aceeasi pretutindeni: Nu exista nimeni deasupra sau in afara votantilor. Noi, votantii decidem. Aceasta este democratia.
ORGANISME EUROPENE CU ROLURI DIFERITE
In cadrul Uniunii Europene exista institutii cu nume asemanatoare cu cele care guverneaza democratiile nationale. Insa acestea au functii destul de diferite. Parlamentul European nu decide asupra legilor in acelasi fel in care o fac parlamentele nationale. Parlamentul European are o asa zisa putere de co-decizie in multe domenii. Aceasta metoda se numeste acum Procedura legislativa ordinara si este prezentata in Art. 294 TUE. Aceasta ofera parlamentarilor europeni o influenta crescuta asupra vietii de zi cu zi a cetatenilor si companiilor – insa nu le ofera aceeasi putere legislativa ca in parlamentele nationale. Doar comisarii nealesi pot inainta propuneri de legi. Si doar in cadrul celei de-a treia lecturi este necesar ca Parlamentul European sa adopte pozitiv un text inainte ca acesta sa devina lege.In prima si a doua lectura o majoritate calificata in Consiliul de Ministri poate decide asupra unei legi fara sprijinul Parlamentului European.
LECTURI DIFERITE
Din 1999 pana in 2004, 115 propuneri au fost adoptate in prima lectura, 200 in a doua lectura si 84 in cea de-a treia. Aceasta inseamna 28%, respectiv 50% si doar 22% in a treia lectura. De atunci au existat mult mai multe acorduri in prima lectura si “acorduri secundare timpurii” pentru a evita finalizarea acestora in a doua lectura, mult mai formala. Din 2005 pana in 2008, 125 de co-decizii au fost concluzionate in prima lectura, 55 in a doua si 16 in a treia. Aceasta inseamna, 64% respectiv 28% si doar 8% in a treia lectura in care Parlamentul European si Consiliul Ministrilor sunt aproape egale si puterea Parlamentului European se aseamana cu puterea unui parlament real. In 2008 au fost luate 139 de co-decizii in prima lectura, 29 in a doua si doar una in a treia lectura. In 2007 au fost 121 in prima lectura, 22 in a doua si 6 in a treia.
MEMBRII PARLAMENTULUI POT PROPUNE AMENDAMENTE
Membrii Parlamentului European pot propune amendamente. Intre 1999 si 2004 PE a acceptat 307 amendamente, 809 au fost acceptate intr-o forma diferita si doar 228 nu au fost acceptate. Aceasta inseamna, 23%, 60% si doar 1% care nu au fost acceptate deloc. Aceste cifre arata o importanta influenta a membrilor alesi ai parlamentului. Un membru eficient poate influenta mai multe legi decat membrii parlamentelor nationale. Insa in principal munca de lobbist convinge nealesii. Doar foarte rar aceasta este o expresie a puterii legislative. Parlamentul European este ales in acelasi fel ca si parlamentele nationale. Membrii Parlamentului European au castigat o influenta crescanda asupra legilor europene. Insa puterea de a decide asupra legilor este rar in mainile membrilor pralamentari alesi. Parlamentul European poate doar co-decide varful imensitatii de regulamente europene.
ROLUL COMISIEI
Comisia Europeana functioneaza precum majoritatea guvernelor nationale in ceea ce priveste rolul sau in pregatirea noilor legi si in implementarea acestora. Si totusi, cei 27 de comisari fac mult mai mult decat a fi in serviciul celor alesi. Acestia decid singuri majoritatea regulilor UE. Nu pe cele mai importante, ci majoritatea acestora. In 2008 Comisia a adoptat 574 de regulamente, 53 de directive, 612 decizii si 24 de recomandari, in total 1263 de acte legislative. Din aceste cifre (oferite de Comisia Europeana) au exclus toate actele nepublicate in Jurnalul Oficial si toate actele de gestionare de rutina, acestea fiind valabile doar pentru o perioada limitata. In fapt, numarul total de decizii luate de catre Comisie este mult mai mare. In 2008, Comisia a decis asupra a 269 de dosare prin procedura orala, 3067 prin procedura scrisa, 2227 prin procedura de imputernicire si 4008 prin delegare sau sub-delegare. Acestea insumeaza 9571 de dosare adoptate in numele Comisiei Europene intr-un singur an. Tot in 2008, numarul total de masuri de implementare decise mai departe de catre Comisie prin asa-numitele proceduri de comitologie a ajuns la 2125.
NUMIT IN SECRET
Comisarii nu sunt alesi. Sunt numiti in secret de catre prim ministri. Ei se intrunesc intotdeauna in spatele usilor inchise in Consiliul European. Oficial, numirea se realizeaza printr-un vot al majoritatii super calificate. Sub Tratatul de la Nisa, numirea unui comisar necesita sprijinul a 18 dintre cei 27 de prim ministri. Sub Tratatul de la Lisabona, incepand cu 2014, aceasta va necesita sprijinul a 72% - 20 dintre cei 27 – din prim ministri. In plus, 72% din statele membre trebuie sa reprezinte si 65% din toti cetatenii UE. Prim ministrii vor vota in functie de numarul cetatenilor lor incepand cu 2014, cand va fi introdus noul sistem de votare. Pentru adoptarea legilor bazate pe propuneri din partea Comisiei, doar 55% dintre statele membre trebuie sa voteze in favoare, pe langa cerinta ca guvernele sa reprezinte si ele 65% dintre cetatenii UE. Intreaga Comisie este aprobata printr-un vot majoritar in Parlamentul European. Comisarii nu pot fi concediati de catre guvernele sau parlamentele nationale. Comisia nealeasa poate guverna timp de 5 ani. Comisia poate fi concediata doar teoretic de catre membrii Parlamentului European. Aceasta ar necesita o majoritate de 2/3 si o majoritate absoluta a membrilor, si nu o majoritate simpla ca in parlamentele nationale. Minoritatile din Parlamentul European au fost amenintate cu motiuni de cenzura. Chiar si atunci cand sunt aplicate, acestea nu castiga niciodata. Parlamentul European nu poate demite un comisar individual sau introduce o alta Comisie. Doar prim ministrii au dreptul de a propune o noua Comisie daca Parlamentul European le respinge prima propunere sau de a demite cu o majoritate de 2/3.
MAJORITATE ABSOLUTA IN PE
Parlamentul European si-a marit influenta asupra legilor europene. In 2008 a “adoptat” 48 de regulamente, 53 de directive, 30 de decizii si 1 recomandare, in total 132 de propuneri prin decizie comuna cu Consiliul de Ministri. In 2005 cifra totala a fost de doar 61 de propuneri adoptate sub procedura de co-decizie. Si totusi, chiar si prin prisma acestei proceduri, comisarii nealesi detin monopolul in propunerea de noi legi sau amendamente la legile deja existente. Membrii alesi din parlament nu pot decide nimic fara aprobarea Comisiei nealese. Parlamentarii alesi pot doar sa propuna amendamente la deciziile luate de nealesi. Aceste amendamente conteaza doar in a doua lectura cand PE este in masura sa adune o majoritate absoluta a membrilor. O majoritate absoluta este egala cu 378 din 754 de MPE. (pana in 2014 cand aceasta va reprezenta 376 din 751, doar daca nu va fi amendata prin noi tratate). De obicei, aproximativ 500 de MPE nu participa deloc la sistemul de votare. Prin urmare, o majoritate absoluta ar necesita in mod normal acorduri de compromis intre grupurile politice cele mai mari din Parlamentul European sau sprijinul a cel putin 60% dintre MPE. Acesta este motivul pentru care exista relatia deosebita dintre cele doua mari grupuri, Crestin-Democratii si Conservatorii din EPP si Social-Democratii si Socialistii din partidul S&D, anterior PSE. Acestia detin mai mult de 60% din locurile existente in Parlament si isi coordoneaza amendamentele si voturile. Daca membrii nu ar putea duce aceasta coordonare prin spectrul politic, membrii alesi ai parlamentului nu ar avea nici un fel de influenta.
COMITETUL DE CONCILIERE
Comisia are nevoie doar de citirea propunerilor, detinand o majoritate absoluta a membrilor care ii sustin. Doar aceste propuneri pot trece de la a doua lectura la cea de-a treia printr-un asa numit comitet de conciliere. Acest comitet este compus din 27 de reprezentanti ai statelor membre si 27 de membrii din Parlamentul European numiti dupa metoda d`Hondt (care favorizeaza grupurile cele mai mari). Acestia se intalnesc pentru a negocia in spatele usilor inchise. In practica, negocierile adevarate se poarta intre functionarii publici din diverse institutii si poate presedintele Consiliului si unul sau mai multi raportori sau coordonatori de grup – asistentii acestora au de multe ori o anume influenta. Functionarii publici din cadrul tuturor institutiilor se intrunesc si decid asupra majoritatii legilor in spatele usilor inchise, de cele mai multe ori fara intelegerea deplina a comisarilor, ministrilor sau MPE alesi.
CONSILIUL DE MINISTRI
Reprezentantii Consiliului de Ministri si ai Parlamentului European pot conveni asupra unui compromis. In realitate exista putine cazuri cand aceasta metoda este finalizata printr-un vot oficial atat in Consiliu cat si in Parlament, unde aceasta poarta denumirea de a treia lectura. In Consiliul de Ministri textul juridic al legii de compromis ar necesita in mod normal o majoritate calificata a membrilor pentru a trece. Aceasta inseamna 255 din 345 de voturi intr-un sistem de votare in care Germania detine 29 de voturi, Suedia 10 voturi, Irlanda 7 voturi, Luxembourg 4 si Malta 3. Tratatul de la Lisabona confera o putere mai mare de votare celor mai mari state membre prin introducerea votarii in functie de marimea populatiei. Astfel, din 2014, aceasta metoda ofera Germaniei 82 de milioane de voturi in comparatie cu cele 4.4 milioane ale Irlandei. Aceasta ar facilita si atingerea unui acord in coridoarele Consiliului. Insa alegatorii nu vor avea un cuvant mai mare de spus. Ministrii din Consiliu reprezinta oficial guvernele celor 27 de state membre. Doar 15% dintre legile UE sunt negociate in Consiliu. Marea majoritate a legilor – poate chiar 80% - sunt negociate si decise in cadrul a 300 de grupuri de lucru secrete din Consiliu. Acestea sunt pregatite in Comisia nealeasa, in cele 3000 de grupuri secrete ale sale, despre ai caror consilieri tot nu stim care sunt.
19 VOTURI FARA UNANIMITATE
In afara celor 132 de acte juridice concluzionate prin co-decizie cu Parlamentul in 2008, Consiliul de Ministri a adoptat de asemenea inca 137 de regulamente, 14 directive, 245 de decizii si 8 recomandari pe cont propriu – excluzand propunerile din partea Comisiei. Acestea totalizeaza 404 acte sau 536 incluzand cele 132 de acte adoptate impreuna cu parlamentul. Consiliul a publicat 147 de rapoarte de votare in 2008. Tabelul din partea Consiliului arata doar 19 voturi cu pareri diferite. 128 de decizii erau unanime. In cele 19 dosare am putut gasi 8 tari care votasera impotriva si 32 de abtineri. Din cele 3544 de voturi posibile din partea celor 27 de state membre, doar 40 nu au fost unanime si doar 8 tari votasera impotriva unui dosar pentru a inainta un vot oficial. Neintelegerile dintre statele membre sunt reglate in spatele usilor inchise. Publicul nu este informat cu privire la aceasta. Doar o parte mica a varfului acestui iceberg este aratat publicului.
DEMOCRATIE PARLAMENTARA
Mai putin de 1% din toate regulamentele UE sunt in fapt adoptate in cea de-a treia lectura in care este necesar ca Parlamentul European sa isi dea acordul pozitiv. In marja a 10% din regulamente parlamentul poate influenta adoptarea legilor in prima si a doua lectura. Marea majoritate a actelor juridice ale Uniunii Europene nu este niciodata consultata de catre vreun membru parlamentar ales inainte de a fi aprobata. Prin urmare, nu poate fi niciodata rectificata de catre Parlamentul European, decat daca Comisia decide astfel si inainteaza propunerea de rectificare si obtine aprobarea acesteia prin majoritate calificata normala in Consiliul de Ministri. Aceasta este valabila pentru cele 1263 de regulamente, directive, decizii si recomandari adoptate doar de catre Comisie pe parcursul lui 2008. Este valabila si pentru cele 404 de decizii similare adoptate de catre Consiliu pe cont propriu. 132 de dosare au fost deschise pentru procedura de co-decizie printre cele 1799 de regulamente diferite (excluzand cele 2125 de reguli de implementare decise prin comitologie)
DEMOCRATIA IN TRATATE
Principiul de democratie parlamentara este inclus in Tratatul de la Lisabona ca principiu – dar nu este inca implementat in nici o procedura decizionala. Sustinatorii Tratatului de la Lisabona au argumentat ca acest principiu creste puterile Parlamentului European. Ceea ce este adevarat. Exista 19 domenii in care Parlamentul European a castigat o influenta mai mare decat cea pe care o detine astazi. Exista 49 de domenii noi in care Parlamentul European va face parte din procedeul de co-decizie, ceea ce nu exista inainte. Acest aspect este unul benefic pentru membrii sai. Problema este ca votantii si parlamentele nationale au pierdut mai multa putere decat cea castigata de catre membrii Parlamentului European. In cele 49 de domenii, votantii puteau participa la alegeri in statele lor membre si puteau schimba legea. Sub Tratatul de la Lisabona, votantii pot in continuare sa participe la alegeri dar nu pot schimba legea, decat daca pot convinge Comisia nealeasa si o majoritate calificata in Consiliu.
DEFICITUL DEMOCRATIC
Acest paradox poarta denumirea de “deficit democratic”. Acesta creste de fiecare data cand o decizie este mutata din democratiile parlamentare ale celor 27 de state membre la Bruxelles. Exista mai multe solutii democratice pentru acest deficit. Federalistii prefera sa ofere putere legislativa deplina Parlamentului European si de asemenea sa-i ofere dreptul de a insera guvernul – Comisia – asa cum ar trebui sa se intample intr-o democratie nationala. Acest model ar putea exista ca democratie parlamentara la nivelul Uniunii Europene. Argumentul impotriva acestei metode este ca Parlamentul European nu are aceeasi legitimitate ca si parlamentele nationale. Participarea la alegerile europene a scazut la fiecare alegere ulterioara, de la 63% in primele alegeri directe din 1979 la 45% in 2004 si 43% in 2009. Un alt model ar putea fi cel care ofera mai multa putere parlamentelor nationale sub controlul ministerelor lor si combinarea acestuia cu cerinta conform careia toate legile UE trebuie de asemenea aprobate prin majoritate simpla in Parlamentul European. Ambele modele ar putea fi combinate cu principiul real de subsidiaritate in care institutiile UE guverneaza doar asupra problemelor pe care parlamentele nationale nu le pot guverna eficient pe cont propriu. Daca UE si-ar limita guvernarea asupra acelor zone pe care nimeni altcineva nu le poate guverna pe cont propriu, nici o democratie nu s-ar pierde, ci totul ar putea fi castigat prin co-influentare acolo unde altfel nu ar exista nici o influenta. Pentru aceste zone am putea infiinta ulterior o democratie europeana adevarata cu partide pan-europene si alegeri europene pentru selectarea primului ministru UE – presedintele Comisiei. Acesta ar putea apoi sa-si aleaga guvernul care sa-i fie aprobat de catre o majoritate in Parlamentul European. Pentru cei care nu cred intr-un popor european comun care sa participe cu entuziasm in alegerea unui “strain” ca prim ministru, am putea creea intr-un final alegeri directe ale comisarul national odata cu alegerile europene. Astfel, diferite partide si-ar putea propune candidatii si programele, iar candidatul cu cele mai multe voturi ar fi ales. Acesta/ aceasta ar putea sa-si viziteze parlamentul national in zilele de vineri, cand nu au loc intalniri la Bruxelles, pentru a-si reprezenta votantii in Comisie atunci cand se adopta propuneri pentru legile noi. In administrarea portofoliilor europene, comisarii alesii ar putea fi in continuare independenti de votantii lor nationali iar aici sa raspunda in fata Consiliului de Ministri si a Parlamentului European.
GUVERNARE PREZIDENTIALA
In Comisia Barroso nici un singur vot nu a fost luat in cadrul colegiului de comisari. A fost stabilit un sistem prezidential. Dezbaterile din colegiul comisarilor sunt mai degraba formale. Presedintele Comisiei citeste adesea un text de la functionarii sai publici. Nu exista o dezbatere reala asupra politicilor pe care le semneaza. Inainte de mandatul Barroso, cabinetul unui comisar petrecea pana la 80% din timpul sau stabilind aliante cu alte cabinete. Acum pot folosi 80% din timp pentru a convinge cabinetul presedintelui. Doar cateva decizii sunt luate in fapt in colegiul comisarilor. In 2008, 269 de dosare au fost finalizate prin procedura orala, 3067 prin procedura scrisa, 2277 prin asa numita procedura de imputernicire si 4008 prin proceduri de delegare sau sub-delegare. Din cele 9571 de decizii, doar 2.8% au fost adoptate dupa negocieri orale in Comisie. Majoritatea deciziilor Comisiei sunt luate, dupa delegarea initiala si delegari ulterioare, de catre functionari de stat necunoscuti si nealesi sau prin proceduri scrise intre cabinete si comisari. Avem un Presedinte al Europei, dar acesta nu este ales in acelasi mod ca si, de exemplu, Barack Obama. De asemenea, nu putem vedea si controla daca acesta conduce Comisia sau daca si el este condus de catre functionarii de stat si prin directii subtile de la anumiti prim ministrii.
84% DIN LEGILE GERMANE – DE LA BRUXELLES
Fostul presedinte german, Roman Herzog, care a servit si ca presedinte al Curtii Constitutionale germane si ca presedinte al primei Conventii Constitutionale ce a stabilit Carta drepturilor fundamentale pentru UE, a scris in Die Welt pe 21/01/2007 ca 84% din intreaga legislatie germana provine acum de la Bruxelles.
“Aceasta ne face sa ne intrebam daca putem, cu inima deschisa, sa numim Republica Federala a Germaniei o democratie pana la urma”, a scris acesta, adaugand:
“Politicile UE sufera intr-o proportie alarmanta dintr-o lipsa de democratie si o suspendare de facto a separatiei puterilor".
Herzog are dreptate. In Uniunea Europeana, marea majoritate a legilor este inca pregatita si decisa de catre functionari de stat nealesi, in spatele usilor inchise. Democratia a devenit o derogare in toate cele 27 de state membre.
Acest lucru reprezinta o incalcare clara a principiului democratiei asa cum este consacrat in tratate. Acest principiu solicita reformarea UE prin democratie, responsabilitate si transparenta. Cum si Cand?
