Asumarea raspunderii
- Foto: Site-ul Oficiului European Anti-Frauda (Foto: www.xs4m.com) (Photo: www.xs4m.com)
A fi raspunzator inseamna a raspunde fata de ceva, a fi responsabil si dator de a da socoteala. In cadrul contextului politic UE, este necesar un cadru de control acolo unde toti actorii implicati pot fi verificati si pot fi tinuti raspunzatori pentru orice eroare, greseala politica sau abuz banesc. Iata exemple de cadru de control:* Votantii isi pot controla reprezentantii alesi * MPE ii pot controla pe cei nealesi in Comisie * Membrii Comisiei isi pot controla functionarii de stat si grupurile de lucru* Ministrii isi pot controla functionarii de stat. * Membrii Parlamentelor nationale isi pot controla ministrii din propriul Parlament nationalSe discuta despre controale si solduri. Filozoful francez Monstequieu a inventat divizia de puteri in cadrul puterii legislative, executive si juridice. Scopul a fost de a impiedica sau a limita concentrarea si posibila utilizare defectuoasa a puterii. Principiul divizarii puterilor nu este respectat in zilele noastre in cadrul UE. Intr-o democratie, votantii isi considera reprezentantii raspunzatori. Membrii parlamentelor trebuie sa-si informeze votantii. Ei trebuie sa explice ceea ce fac si sa arate cum voteaza. Altfel, este posibil sa nu fie realesi. Este posibil ca membri parlamentelor sa fie nevoiti sa explice si cum isi folosesc diferitele alocatii secretariale, asa cum a demonstrat scandalul din Marea Britanie in 2009. Multi membrii parlamentari, asa cum s-a publicat in presa britanica pe parcursul a doua saptamani din luna Mai 2009, foloseau banii contribuabililor in scopuri cu totul personale. Fara un cadru de control se ajunge la o stare de multumire de sine , urmata de un “abuz de pozitie” sau de crearea unei “clase de elita” si intr-un final la pierderea increderii publice, odata ce aceste practici ticaloase sunt scoase la iveala. In Uniunea Europeana, Parlamentul European este singurul corp ce reprezinta direct alegatorii. Membrii Parlamentului sunt raspunzatori in sensul ca sunt votati o data la 5 ani. Dar in multe tari, candidatii sunt pur si simplu inclusi pe o lista din partea propriului partid iar votantii au putine sau deloc sanse de a spune cine va fi ales.In majoritatea statelor este foarte dificil de a prezenta o noua lista alaturi de listele partidelor traditionale reprezentate in parlamentele nationale. Votantii au o optiune oficiala dar nu neaparat o posibilitate reala de a avea propriile pareri reprezentate de catre un membru parlamentar. Membrii parlamentari trebuie tinuti raspunzatori si intre alegeri. Fiecare MPE poate cere pana la 17000 Euro pe luna pentru a angaja personal. Multi MPE isi angajeaza proprii membri ai familiei si unii triseaza direct cu banii dati catre proprii asistenti. Parlamentul European a stability un raport de audit intern prin care sa demonstreze atat comportamentele inselatoare cat si cele criminale. Cele doua mari grupuri, PPE (Partidul Poporului European) si PSE (Partidul Socialist European), impreuna cu grupul mai mic al UEN (Uniunii pentru Europa Natiunilor) au impiedicat publicarea acestui raport intern. Publicarea a fost blocata, in ciuda faptului ca toate numele fusesera retrase inainte ca raportul sa fie prezentat membrilor comitetului de control bugetar, intr-o sala secreta de conferinte. Raspunderea inseamna ca ar trebui sa aveti dreptul de a sti cum membrul parlamentului tau iti cheltuie banii. MPE primesc de asemenea 4000 Euro pe luna ca alocatie pentru cheltuieli generale. Acestia nu trebuie sa dovedeasca in nici un fel modul in care au cheltuit banii. Raspunderea inseamna ca MPE trebuie sa explice cum sunt cheltuiti banii, cel putin in marja unei sume mai mici pentru costuri nedocumentate, asemanatoare sumelor date membrilor parlamentelor nationale. Ar trebui de asemenea sa puteti vedea cum MPE voteaza amendamentele si propunerile pentru noi legi. Acest lucru devine posibil doar cand un grup politic a solicitat asa numitele voturi nominale. Pentru astfel de voturi puteti consulta un registru pentru felul in care au votat MPE. Marile grupuri au impiedicat realizarea sistematica a voturilor nominale desi sunt si mai rapide si mai ieftin de organizat. In Mai 2009 Parlamentul a decis ca toate raporturile finale sa fie votate prin vot uninominal. Urmatoarea cerinta ar putea fi publicarea voturilor asupra amendamentelor.Comisarii trebuie sa fie raspunzatori in fata Parlamentului European. Acestia sunt obligati sa raspunda interogatoriilor din partea MPE, atat verbal cat si in scris. Multi MPE considera ca nu primesc raspunsuri satisfacatoare. Comisarii ascund prea multe; acest aspect se regaseste in capitolul despre Transparenta. Trebuie de asemenea sa aveti dreptul de a sti cum voteaza comisarii diversele teme pe care le au pe ordinea de zi. In perioada 2004 – 2009, sub mandatul Presedintelui Comisiei Barroso, comisarii nu au votat deloc. Au avut loc discutii in spatele usilor inchise pe propuneri pentru noi legi.Presedintele citeste adesea un text pregatit de catre functionarii sai. Nu exista o dezbatere politica reala. Presedintele hotaraste. Majoritatea deciziilor sunt luate in numele Comisiei in afara salii de sedinte , dupa cum se poate observa in capitolul despre Democratie. Comisia publica in prezent ordinele de zi si procesele verbale a deciziilor luate. Nu apare nicaieri modul in care au ajuns la aceste decizii. Nu ofera acces la documentele din cadrul discutiilor sau pregatirilor. Comisarii sunt astazi atat nealesi cat si neraspunzatori. Comisarii ofera informatii despre sumele cheltuite pe delegatii. Totusi aceasta nu este valabila si pentru cheltuielile individuale asa cum jurnalistii pot primi sau cere in majoritatea tarilor de la ministrii nationali. In prezent comisarii trebuie sa ofere informatii despre cadourile pe care le primesc, dar doar pentru cele cu valoare mai mare de 150 Euro. Comisarii pot angaja consilieri speciali. Numele acestora sunt acum publicate – dar aceasta informatie nu include salariile platite pentru consilierea special ape care este posibil sa o primeasca din partea prietenilor politici sau a altora. Comisarii sunt propusi de catre primii ministry din fiecare stat membru. Adesea un prim ministru propune un candidat care n-ar mai putea fi ales ca membru parlamentar sau numit ministru in propria tara. Cand fostul Prim Ministru Tony Blair l-a numit pe Peter Mandelson, acesta din urma fusese déjà respins de doua ori din functia de ministru de catre Parlamentul Britanic din Westminster. Primii ministry pot propune chiar nume ale unor oameni de care vor sa se dispenseze. Nu exista o procedura electoral care sa asigure votantii ca pot avea cel mai bun candidat pentru tara lor. Sub Tratatul de la Nisa primii ministrii nationali au propus un comisar catre primul numit Presedinte al Comisiei. Sub Tratatul de la Lisabona primul ministru poate doar sa sugereze nume. Ulterior este la latitudinea Presedintelui Comisiei de a alege un nume din fiecare din cele 27 de natiuni. Rezultatul final trebuie aprobat de catre o majoritate super calificata a primilor ministri iar la final de catre o majoritate in Parlamentul European. Reprezentantii alesi ai parlamentelor nationale nu participa la discutii. Membrii alesi in Parlamentul European pot protesta impotriva intregului colegiu de comisari, dar nu pot introduce alti candidate sau un nou “govern”. Raspunderea ar putea insemna ca intreaga Comisie este aleasa de o majoritate in Parlamentul European, ca fiecare comisar national este ales de catre parlamentul national sau direct de catre votanti printr-o alegere directa impreuna cu alegerile europene de la fiecare 5 ani. Ministrii din Consiliu ar trebui sa fie raspunzatori pentru discursurile, negocierile si voturile lor pentru parlamentul national si pentru votantii pe care ii reprezinta. Exista o anume raspundere in unele parlamente nationale. In Danemarca, comitetul Afacerilor Europene se intalneste in public in fiecare Vineri din data de 6 Octombrie 2006 si, de asemenea, ofera mandatele de negociere ministrilor danezi inainte ca acestia sa-si dea acordul in Consiliul Ministrilor.Nu exista alte tari in care ministrii sa aiba nevoie de mandate de negociere. In majoritatea tarilor membrii parlamentelor nationale sunt mai degraba dezinformati si nu au o influenta reala. Chiar si in Danemarca de regula functionarii de stat din ministere decid si directioneaza pozitia daneza catre Consiliul celor 300 de grupuri de lucru. Acestia sunt asistati de catre 35 de comitete speciale compuse din reprezentanti ai organizatiilor de afaceri si ONG-uri intr-un sistem corporativ extrem de inchegat. Membrii obisnuiti din parlament, media si cetatenii sunt marginalizati in faza importanta de pregatire in care majoritatea deciziilor sunt ticluite si apoi adoptate. Asa numitul mandat de negociere este adesea oferit doar cand negocierile sunt de fapt terminate iar decizia oficiala urmeaza sa fie adoptata intr-o intalnire oficiala in Consiliul Ministrilor. In zona politicilor de importanta majora sistemul de mandatare poate functiona cu scopul de a oferi membrilor paralamentelor nationale si votantilor sentimentul de participare. Dar aceasta nu reprezinta genul de raspundere zilnica care ar putea fi stabilita prin simpla obligare a parlamentelor nationale de a lectura toate legile UE, in comitet sau in plen si de a vota asupra pozitiei de negociere a tarii in Consiliul Ministrilor. Negocierile reale ale noilor legi sunt tinute in cadrul a 300 de grupuri de lucru secrete si a intalnirilor intre ambasadori in interiorul COREPER. Aici, la Bruxelles, functionarii de stat incearca sa gaseasca compromisuri, combinand diferite subiecte pentru a face un compromis, o asa numita intelegere la pachet. Compromisul in sine nu este neaparat un lucru rau. Totusi, nu este un lucru pozitiv atunci cand rezultatele nu se vad, iar ministrul este tras la raspundere. Adeseori negocierile nu sunt purtate de catre ministrii ci de catre functionary de stat necunoscuti care nu pot fi trasi la raspundere in ziua votarii. O simpla reforma a asumarii raspunderii ar putea fi aceea de a lasa ca toate deciziile sa fie luate atat de majoritatile din parlamentele nationale cat si de cele din Parlamentul European. In parlamentele nationale ar fi vorba doar de un vot asupra contributiei la nivel national in cadrul discutiilor. In Parlamentul European ar putea include si adoptarea finala a tuturor legilor UE prin majoritate calificata in Consiliul Ministrilor. In cazul in care tratatele UE necesita decizii unanime, atunci parlamentele nationale pot avea o optiune reala. Insa majoritatea deciziilor sunt adoptate acum prin voturi majoritare prin care parlamentul national are doar posibilitatea de a initia votul din propria tara. Astfel, trebuie sa inventam o noua modalitate prin care parlamentele nationale sa fie implicate in procesul decizional European. Conform fostului presedinte german, Roman Herzog, 84% din legile germane sunt create acum la Bruxelles. In acest caz, este imposibil ca constitutia germana sau a multor alte state membre sa fie raspunzatoare. Asfel, cerintele constitutionale cu privire la asumarea raspunderii in fiecare din constitutiile celor 27 de state membre au devenit acum o derogare si nu o regula principala.