• A
• B
• C
• D
• E
• F
• G
• H
• I
• J
• K
• L
• M
• N
• O
• P
• Q
• R
• S
• T
• U
• V
• W
• X
• Y
• Z

Proces la Curtea Constitutionala a Germaniei asupra Tratatului de la Lisabona – 30 iunie 2009

Foto: Tratatul de la Lisabona (Foto: www.svrez.gov.si/.../cns/news/article/2028/1828) (Photo: www.svrez.gov.si/.../cns/news/article/2028/1828)

30 iunie 2009 – Curtea Constitutionala din Germania de la Karlsruhe - "Bundesverfassungsgericht"/ Curtea Constitutionala Federala -  a publicat un verdict radical asupra relatiilor dintre parlamentele nationale si integrarea europeana. Ratificarea germana a Tratatului de la Lisabona a fost aprobata in principiu, insa suspendata in practica.   Parlamentului national german i s-a solicitat sa treaca legislatia nationala pentru protejarea influentei Parlamentului Federal (Bundestag) si a Consiliului Federal (Bundesrat) asupra implementarii Tratatului de la Lisabona inainte ca Germania sa poata ratifica oficial noul Tratat. Curtea nu ar accepta ca guvernul german sa poata utiliza pe cont propriu clauza de flexibilitate din Art. 352 TFUE sau paragraful care permite usoare rectificari ale tratatului din Art. 48.6 TUE pentru extinderea cooperarii UE si nici asa numita clauza "passarelles"* prevazuta pentru abolirea in viitor a sistemului de vot prin unanimitate. *(Literar: clauza de overcrossing, clauza ce apare in cadrul tratatelor Uniunii Europene, permitand Consiliului European sa decida unanim inlocuirea sistemului de votare prin unanimitate din cadrul Consiliului de Ministri cu sistemul de votare prin majoritate calificata in anumite domenii, cu aprobarea prealabila a Parlamentului European, trecand astfel de la o procedura legislativa speciala la o procedura legislativa ordinara.)Privind aceste schimbari constitutionale, Curtea germana insista de fiecare data asupra unei decizii pozitive in Parlamentul german. Insista de asemenea si asupra participarii parlamentului national in multele domenii noi pentru care Tratatul de la Lisabona introduce votarea prin majoritate. Curtea nu accepta puterile sporite ale Parlamentului European ca si compensatie suficienta pentru alegatori, pentru depasirea deficitului democratic atunci cand puterile se muta la Bruxelles. Curtea insista de asemenea asupra suveranitatii nationale si asupra ”democratiei  vii” nationale in zone politice cheie precum cetatenia si drepturile fundamentale, politica sociala si financiara, legislatia in materie penala, legile civile si familiale, relatia cu bisericile si apararea.  Curtea respinge elemente constitutionale de baza din Tratatul de la Lisabona. Primarea legii UE va fi acceptata doar daca institutiile europene isi respecta competentele delegate. Cetatenii germani si companiile germane sunt invitati sa se adreseze Curtii Constitutionale Germane daca acestia considera ca UE a legiferat – sau judecat – in afara domeniilor delegate explicit Uniunii Europene.  

Curtea respinge implicit cuprinsul Art. 344 TFUE cedand monopolul de a judeca asupra interpretarilor legilor UE Curtii Europene de Justitie de la Luxembourg si Declaratia nr. 17 amintind despre suprematia legislatiei UE.  Parlamentul german a trecut legislatia in cauza in septembrie 2009 pentru a permite presedintelui german reales, Köhler, sa trimita o scrisoare de ratificare presedintelui Italian  Napolitano care depoziteaza tratatele UE.    Procesele Curtii au fost initiate de catre diferite grupuri de cetateni, partidul de stanga ”Die Linke” si parlamentarul german Peter Gauweiler  din partidul bavarez CSU/ USC (Uniunea Social Crestina). Partidul USC a anuntat reforme ambitioase asupra relatiei dintre parlamentele germane si UE.  Curtea a decis ca costurile sa fie partial suportate de stat. Acest verdict a fost puternic criticat de catre fostul ministru de externe german  Joschka Fischer si multi altii. Aici puteti gasi un comentariu publicat pe euobserver.com asupra verdictului si multe fragmente din traducerea oficiala din engleza din cadrul Curtii.  Curtea Constitutionala germana considera majoritatea ratificarilor asupra Tratatului de la Lisabona ca fiind ilegale de Jens-Peter Bonde  (MPE 1979 - 2008; membru al Conventiei asupra viitorului Europei)
Curtea Constitutionala germana a emis un verdict remarcabil pe 30 iunie la Karlsruhe. Lideri politici germani ai CDU/ UDC (Uniunea Democrata Crestina) stiau rezultatul inainte ca acesta sa fie publicat. A fost descris in presa ca  aprobarea Curtii asupra ratificarii Tratatului de la Lisabona. Acest lucru a fost doar o interpretare. O citire atenta a sentintei ne arata ca aceasta reprezinta o respingere fundamentala a continutului constitutional de baza al Tratatului.   Sentinta Curtii modifica cel mai important principiu al suprematiei legislatiei europene.  Statele membre sunt mentionate ca ”maestrii Tratatelor”. In viziunea Curtii, institutiile UE nu au nici o competenta pe cont propriu.  Acestea pot doar sa gestioneze competente delegate in domenii prescrise.  

Se considera ca legislatia europeana este intr-un final bazata pe si limitata de catre legile de aderare a fiecarui stat membru.  Curtea germana invita implicit orice cetatean, partid politic sau companie din Germania sa inainteze procesele Curtii Constitutionale germane daca acestia considera ca o parte din legea UE propusa este in afara competentelor delegate. Apoi, Curtea germana este cea care va decide – si nu Curtea UE.  Aceasta este o respingere a Art. 344 din Tratatul asupra Functionarii Uniunii Europene, care prevede ca statele membre se angajeaza sa nu supuna un litigiu referitor la aplicarea sau interpretarea tratatelor niciunui alt mod de solutionare decat Curtii Europene de Justitie.   Curtea de la Karlsruhe insista de asemenea asupra faptului ca trebuie sa existe importante zone de legiferare si de decizie la latitudinea statelor membre UE. Aceasta reprezinta o invitatie catre politicienii de pretutindeni de a-si intreba guvernele care sunt competentele care raman statelor membre dupa adoptarea Tratatului de la Lisabona.  Am oferit o sticla de vin de calitate oricarei persoane care imi poate da doar un exemplu de lege nationala care sa nu fie atinsa intr-un fel de catre Tratatul de la Lisabona. Specialistii juridici au incercat sa gaseasca exemple, insa nu au reusit!  Daca guvernele UE nu pot gasi loc pentru exercitarea unei democratii parlamentare nationale pline de sens in interiorul granitelor UE, atunci Tratatul de la Lisabona este neconstitutional, asa cum afirma Curtea germana.   Curtea nu accepta ca Parlamentul European este un organism care poate oferi legitimitate democratica adecvata legislatiei Uniunii Europene. De asemenea, Curtea impune limite in ceea ce priveste importanta noii cetatenii suplimentare a Uniunii si afirma ca aceasta nu poate fi suplimentara decat fata de cetatenia nationala.  Curtea insista asupra participarii parlamentelor nationale in toate zonele in care statele membre isi vor pierde dreptul de veto.  Judecatorii insista unanim, prin 8 voturi la zero, asupra aprobarii prealabile de catre Parlamentul german – si implicit de catre alte parlamente nationale – a utilizarii asa numitelor ”articole de legatura” sau ”clauze de passerelle” prin care ministerele guvernamentale din Consiliul de Ministri sau Consiliul European pot  modifica sistemul de votare a legilor UE de la unanimitate la majoritate calificata.  Judecatorii solicita de asemenea participarea deplina a parlamentelor nationale in aplicarea clauzei de flexibilitate din Art. 352 TFUE, care permite UE sa actioneze si sa adopte masuri cu scopul de a obtine unul dintre obiectivele UE, chiar daca tratatele nu le-au oferit competentele necesare in acest sens.

Intr-un final, Curtea ii interzice presedintelui german sa semneze tratatul astfel incat sa permita instrumentului de ratificare al Germaniei sa fie depozitat la Roma, doar daca sau pana cand Parlamentul German va fi adoptat o lege care sa  garanteze implicarea Parlamentului Federal si Consiliului Federal al Germaniei in viitoarele procese decizionale ale UE. Cel mai marcant element al sentintei este acela prin care Curtea sugereaza nevoia implicarii parlamentelor nationale in toate aspectele procesului de legiferare a UE. Aceasta se refera la democratie ca principiu comun tuturor statelor membre UE. Astfel, implicarea parlamentelor nationale in procesul de legiferare al UE este o necesitate. Altfel, principiul democratiei ar fi incalcat fundamental. Curtea de la Karlsruhe constata in mod eficient ca Tratatul de la Lisabona ar extinde deficitul democratic al UE, recunoscut pe scara larga, daca ratificarea acestuia nu ar fi legata de adoptarea unor proceduri interne la nivel de stat membru in asa fel incat sa  protejeze implicarea parlamentelor nationale si a votantilor din fiecare stat membru.   Acest verdict se aplica evident doar Germaniei. Insa are implicatii semnificative pentru toate statele membre. Detinand acest caz, partidele politice si grupurile de cetateni din fiecare stat membru sunt invitate implicit sa se adreseze parlamentelor lor nationale si sa insiste asupra unor garantii similare cu scopul de a asigura implicarea reprezentantilor alesi si a votantilor in procesul decizional al UE a fiecaruia dintre ei. Dupa ce s-a considerat ca ratificarea Tratatului de la Lisabona din partea Germaniei este ilegala si contravine principiilor democratice de baza  in absenta unor astfel de controale parlamentare,  nu ar trebui ca acelasi principiu sa se aplice in toate celelalte state membre care sustin ca sunt democratii? Sentinta de la Karlsruhe ar trebui sa inspire oamenii sa solicite provocari parlamentare si constitutionale asemenatoare si in alte tari UE.  Aceasta ar putea infiinta proceduri de control consolidat al parlamentelor nationale si zone de protejare in care democratiile parlamentelor nationale sa poata decide pe cont propriu fara interventia Curtii Europene de Justitie, de exemplu.  

Extrase din sentinta Curtii Constitutionale a Germaniei in varianta in engleza, publicata de catre Curte, 30 iunie 2009 "Unificarea europeana pe baza unei uniuni de state suverane in conformitate cu tratatele ar putea sa nu fie realizata in sensul ca statele membre sa nu detina spatiul suficient pentru formarea politica a situatiilor economice, culturale si sociale ce pot aparea in viata.” (Note la Sentinta, Par. 3)     "Astfel, este o cerinta constitutionala aceea de a nu accepta clauze dinamice la tratate printr-un caracter atotcuprinzator sau daca acestea inca pot fi interpretate intr-o maniera care sa respecte responsabilitatea nationala fata de integrare, sa se stabileasca, in orice caz, garantii nationale adecvate pentru exercitarea eficienta a unei astfel de responsabilitati."  (Par.239)     "... sa detina spatiul suficient pentru formarea politica a situatiilor economice, culturale si sociale ce pot aparea in viata.  Aceasta se aplica in special domeniilor care contureaza circumstantele din viata cetatenilor, in special spatiul privat al propriei lor responsabilitati si al sigurantei politice si sociale, care sunt protejate de catre  drepturile fundamentale, si deciziilor politice care depind in special de intelegerea anterioara in ceea ce priveste cultura, istoria si limba si care se desfasoara prin discursuri in spatiul unui public politic organizat de catre partide politice si Parlament.  Zone esentiale cu actiuni democratice formative cuprind, inter alia, cetatenia, monopolul civil si militar in utilizarea fortei, incasarile si cheltuielile incluzand finantarea externa si toate elementele de incalcare care sunt decisive in realizarea drepturilor fundamentale,  mai ales in ceea ce priveste incalcarile intense ale drepturilor fundamentale, precum privarea de libertate in administrarea dreptului penal sau plasarea intr-o institutie.   Aceste zone importante includ de asemenea si teme culturale precum distributia limbii, conturarea circumstantelor ce privesc familia si educatia, ordonarea libertatii de opinie, a presei, a libertatii de asociere si modul de abordare a profesiei de credinta sau ideologie." (Par. 249)

Share |