Cazul Kreil
Cazul Kreil
Pe 11 ianuarie 2000 Curtea UE a decis ca femeile din Germania sa aiba acelasi drept ca barbatii in ceea ce priveste participarea la fortele militare. Principiul anti-discriminarii nu se aplica in afara competentelor reduse ale UE, deoarece fortele armate nu erau de competenta UE la momentul verdictului.
Eur-Lex scrie: Verdictul Curtii la 11 ianuarie 2000 - Tanja Kreil vs Republica Federala a Germaniei. – Referinta pentru sentinta preliminara: Curtea Administrativa Hanovra - Germania. – Tratament egal pentru femei si barbati – Limitarea accesului femeilor la posturile militare din armata germana. - Cazul C-285/98.
Rapoturile Curtii Europene 2000 Pagina I-00069
Cuprins
Partile participante
Context
Decizie asupra costurilor
Partea operativa
Cuvinte cheie: Politica sociala – Barbati si Femei – Acces la locuri de munca si conditii de munca – Tratament egal – Derogari pe baza securitatii publice - Sub rezerva normelor de drept comunitar – Obtiune disponibila conform Articolului 2 (2) al Directivei 76/207 – Domeniul de aplicare – Totala excludere a femeilor din unitatile armatei germane – Inadmisibila – Incalcarea principiului proportionalitatii – Derogare prevazuta in Articolul 2 (3) al Directivei – Neaplicabil (Directiva Consiliului 76/207, Art. 2 (2 si (3))
Cuprins
Desi tine de statele membre, acelea care trebuie sa adopte masuri corespunzatoare pentru a-si asigura securitatea interna si externa, sa ia decziii asupra organizarii fortelor armate proprii, totusi nu se impune ca astfel de masuri sa cada in totalitate in afara domeniului de aplicare a legislatiei Comunitatii. Nu este posibil, fara a afecta caracterul obligatoriu al dreptului comunitar si al aplicarii uniforme a acestuia, sa se recunoasca ca este inerenta in tratat o exceptie generala care acopera toate masurile adoptate de catre un stat membru din motive de securitate publica, dincolo de cazurile specifice avute in vedere in anumite dispozitii. In consecinta, astfel de masuri sunt reglementate de Directiva 76/207 privind punerea in aplicare a principiului tratamentului egal al femeilor si barbatilor in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, formare si promovare profesionala si conditii de munca. Atunci cand,in cazul organizarii fortelor armate in Republica Federala a Germaniei, autoritatile nationale competente se prevaleaza de optiunile pe care le au in temeiul Articolului 2 (2) al Directivei – adica, excluderea din domeniul de aplicare a activitatilor ocupationale ale Directivei pentru care, prin natura lor sau contextul in care se desfasoara, sexul constituie un factor determinant – acestea nu pot sa adopte pozitia generala prin care compozitia tuturor unitatilor armate din Bundeswehr trebuie sa ramana in exclusivitate masculine, fara sa contravina principiului de proportionalitate. Deoarece derogarile prevazute in Articolul 2(2) pot fi aplicate doar unor masuri specifice, o astfel de excludere, care se aplica aproape tuturor posturilor militare din Bundeswehr, nu poate fi privita ca o masura de derogare justificata de catre natura specifica a posturilor in cauza sau de catre contextul particular in care activitatile in cauza se desfasoara. In ceea ce priveste posibila aplicare a Articolului 2 (3) al Directivei, prin care diferentele de tratament sunt permise din grija de a proteja femeile, totala excludere a acestora din posturile militare care implica utilizarea armelor, nu se numara printre diferentele de tratament permise. Rezulta ca Directiva 76/207 se opune aplicarii prevederilor legislatiei nationale, precum cele ale legislatiei germane, cele care impun o excludere generala a femeilor din posturile militare care implica utilizarea armelor si care le ofera acces doar la serviciile medicale si de muzica militara. (vezi paragrafele 15-16, 19-20, 27, 29-32 si partea operativa)
Partile participante
In Cazul C-285/98, Referinta catre Curte sub Articolul 177 al Tratatului CE (in prezent Articolul 234 CE) de catre Inalta Curte Administrativa din Hanovra, Germania, pentru o pronuntare a unei hotarari preliminare in procedurile din fata instantei in cauza intre Tanja Kreil si Republica Federala a Germaniei Pe baza interpretarii Directivei Consiliului 76/207/CEE din 9 februarie 1976 asupra implementarii principiului de tratatment egal pentru barbati si femei in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, formarea si promovarea profesionala si conditii de munca (JO 1976 L 39, p. 40), in special Articolul 2, din aceasta, CURTEA, Compusa din: G.C. Rodríguez Iglesias, Presedinte, J.C. Moitinho de Almeida, L. Sevón (Presedintii Camerelor), P.J.G. Kapteyn, C. Gulmann, J.-P. Puissochet (Raportor), G. Hirsch, H. Ragnemalm si M. Wathelet, Judecatori, Avocat General: A. La Pergola, Grefier: L. Hewlett, Administrator, Dupa luarea in considerare a observatiilor scrise inaintate din partea: - Tanja Kreil, de catre J. Rothardt, Rechtsanwalt, Soltau, - Guvernul german, de catre W.-D. Plessing, executiv la Ministerul Federal al Economiei si C.-D. Quassowski, Director administrativ in acelasi minister, actionand ca Agenti, - Comisia Comunitatilor Europene, de catre J. Grunwald, Consilier juridic, actionand ca Agent, Avand in vedere Raportul pentru audiere, Dupa ascultarea observatiilor orale ale lui Tanja Kreil, reprezentat de catre J. Rothardt;ale Guvernului german, reprezentat de catre C.-D. Quassowski; ale Guvernului Italian, reprezentat de catre D. Del Gaizo, Avocatul Statului: ale Guvernului Regatului Unit, reprezentat de catre J.E. Collins, Avocat insarcinat cu procedura Trezoreriei, actionand ca Agent si de catre N. Pleming QC; si ale Comisiei, reprezentata de catre J. Grunwald, la audierile din 29 iunie 1999, Dupa ascultarea Concluziilor Avocatului General la sedinta din 26 octombrie 1999, Da urmatoarea Sentinta: Contextul1 Prin ordonanta din 13 iulie 1998, primita la Curte pe 24 iulie 1998, Inalta Curte Administrativa, Hanovra, a sesizat Curtea cu privire la o sentinta preliminara sub Articolul 177 al Tratatului CE (in prezent Articolul 234 CE) cu privire la interpretarea Directivei Consiliului 76/207/CEE din 9 februarie 1976 asupra implementarii principiului de tratament egal pentru barbati si femei in ceea ce priveste accesul la incadrarea in munca, formarea si promovarea profesionala si conditii de munca (JO 1976 L 39, p. 40, denumita in continuare ‘directiva’), in special Articolul 2 din aceasta. 2 Problema s-a ridicat in procedurile dintre Tanja Kreil si Republica Federala a Germaniei privind refuzul acesteia de a se angaja in ramura de intretinere a armelor electronice din cadrul armatei germane. Legea aplicabila 3 Articolele 2(1), (2) si (3) ale Directivei prevad:
`1. In sensul urmatoarelor dispozitii, principiul tratamentului egal inseamna ca nu trebuie sa existe nici un fel de discriminare pe criterii de sex, fie direct sau indirect, in special cu referire la starea civila sau familiala.
2. Aceasta Directiva nu va prejudicia dreptul statelor membre de a exclude din domeniul lor de aplicare acele activitati ocupationale si, dupa caz, formarea care duce la aceasta, pentru care, datorita naturii lor sau contextului in care se desfasoara, sexul muncitorului constituie factor determinant.
3. Aceasta Directiva nu va prejudicia prevederile privind protejarea femeilor, in special in ceea ce priveste sarcina si maternitatea.
4 Articolul 9(2) al Directivei prevede: `Statele membre isi vor evalua periodic activitatile ocupationale la care se face referire in Articolul 2 (2) pentru a decide, in lumina dezvoltarilor sociale, daca exista justificare pentru mentinerea excluderilor in cauza. Acestea vor anunta Comisia despre rezultatele acestei evaluari.'
5 Articolul 12a al Grundgesetz für die Bundesrepublik Deutschland (Legea fundamentala pentru Republica Federala a Germaniei) prevede: `(1) Barbatilor care au atins varsta de optsprezece ani li s-ar putea cere sa serveasca in Fortele Armate, in cadrul Garzii Federale de Coasta sau intr-o organizatie civila de aparare. ... (4) Daca, in cazul in care exista o situatie de aparare, cerintele de serviciu civil din sanatatea publica civila si sistemul medical sau din organizatia spitalelor militare stationare nu pot fi indeplinite intr-un mod voluntar, femeile intre optsprezece si cincizecisicinci de ani pot fi desemnate pentru astfel de servicii de catre sau in temeiul unei legi. Acestea nu vor furniza sub nici o forma servicii care implica utilizarea armelor.’
6 Accesul femeilor la posturi militare in cadrul armatei germane este guvernat in principal de catre Articolul 1(2) al Soldatengesetz (Legea Soldatilor, numita in continuare LS) si de catre Articolul 3a al Soldatenlaufbahnverordnung (Regulamentul carierei de soldat, numita in continuare RCS), conform carora femeile se pot inrola doar ca voluntare si doar in servicii medicale si de muzica militara.
Actiunile principale
7 In 1996, Tanja Kreil, care fusese instruita in electronica, a aplicat pentru serviciul voluntar in cadrul armatei germane, serviciu ce implica sarcini de mentenanta electronica a armelor. Aplicatia sa a fost respinsa de catre centrul de recrutare al armatei germane si ulterior si de catre seful de personal pe motivul ca femeilor li se interzice prin lege de a servi in posturi militare care implica utilizarea armelor.
8 Astfel, Tanja Kreil a intentat un proces la Verwaltungsgericht (Curtea Administrativa) din Hanovra sustinand in special faptul ca respingerea aplicatiei sale strict pe baza sexului sau este contrara legii comunitare.
9 Luand in considerare faptul ca acest caz a necesitat o interpretare a Directivei, Curtea Administrativa din Hanovra a decis sa suspende judecarea cauzei si sa aduca in fata Curtii urmatoarea intrebare pentru o audiere preliminara: `Este Directiva Consiliului 76/207/CEE din 9 februarie 1976, in special Articolul 2(2) al acelei Directive, incalcata de catre a treia propozitie a Articolului 1 (2) al Legii Soldatilor in versiunea sa din 15 decembrie 1997 (Bundesgesetzblatt I, p. 1737), asa cum a fost modificata ultima oara de catre Legea din 4 decembrie 1997 (Bundesgesetzblatt I, p. 2846), si Articolul 3a al Soldatenlaufbahnverordnung (Regulamentul carierei de soldat), in versiunea publicata pe 28 ianuarie 1998 (Bundesgesetzblatt I, p. 326), conform carora femeile care se inscriu ca voluntare pot fi angajate doar in serviciile medicale si de muzica militara si sunt excluse sub orice forma din serviciile armate?' Intrebarea la care s-a facut referinta pentru o audiere preliminara
10 Prin aceasta intrebare Curtea intreaba in esenta daca Directiva se opune aplicarii dispozitiilor nationale, precum cele ale legii germane, care interzice prezenta femeilor in posturile militare ce implica utilizarea armelor si care permite acestora acces doar la serviciile medicale si de muzica militara.
11 Reclamantul sustine ca aceasta interdictie constituie discrimare directa, contrara Directivei. Aceasta considera ca, conform legislatiei comunitare, o lege sau un regulament nu poate interzice unei femei accesul la ocupatia pe care aceasta doreste s-o urmeze.
12 Guvernul german, pe de alta parte, considera ca legislatia comunitara nu exclude prevederile LS si RCS in cauza, acestea fiind in concordanta cu regulile Constitutiei germane care interzice femeilor sa actioneze in serviciile armate. Conform acesteia, legislatia comunitara, in principiu, nu guverneaza probleme de aparare, care sunt parte a domeniului politicii externe comune si de securitate si care raman in sfera de suveranitate a statelor membre. In al doilea rand, chiar daca Directiva s-ar aplica fortelor armate, prevederile nationale in materie, care limiteaza accesul femeilor la anumite posturi din armata germana, sunt justificabile sub Articolele 2(2) si (3) ale Directivei.
13 Guvernul Marii Britanii si cel al Italiei, care au prezentat argumente orale, sustin in principiu ca deciziile ce privesc organizarea si capacitatea de lupta a fortelor armate nu intra in sfera de aplicare a Tratatului. Alternativ, acestia sustin ca in anumite circumstante, Articolul 2(2) al Directivei permite femeilor sa fie excluse din serviciu in unitatile de lupta.
14 Comisia considera ca Directiva, care este aplicabila ocuparii locurilor de munca din serviciul public, se aplica si ocuparii locurilor de munca din fortele armate. Aceasta considera ca Articolul 2(3) al Directivei nu poate justifica o mai mare protectie pentru femei impotriva riscurilor la care si barbatii si femeile sunt expusi in mod egal. In ceea ce priveste intrebarea conform careia angajarea pe care o dorea Tanja Kreil face parte din activitatile a caror natura sau contextul in care sunt realizate necesita, ca factor determinant in sensul Articolului 2(2) al Directivei, sa fie efectuate de catre barbati si nu de catre femei, este de competenta instantei la care se face referire sa raspunda la aceasta intrebare tinand seama de principiul proportionalitatii si luand in considerare atat discretia pe care fiecare stat membru o pastreaza in functie de propriile circumstante particulare cat si natura progresiva a implementarii principiului tratamentului egal intre barbati si femei.
15 Curtea aminteste mai intai ca, asa cum sustine in paragraful 15 al sentintei din 26 octombrie 1999 in Cazul C-273/97 Sirdar [1999] ECR I-0000, este la latitudinea statelor membre, care trebuie sa adopte masuri potrivite pentru a-si asigura securitatea interna si externa, sa ia decizii asupra organizarii propriilor forte armate. Nu rezulta totusi ca astfel de decizii sunt menite sa cada in totalitate in afara domeniului de aplicare a dreptului comunitar.
16 Asa cum instanta a sustinut deja, singurele articole prin care Tratatul prevede derogari aplicabile in situatii ce pot afecta securitatea publica sunt Articolele 36, 48, 56, 223 (acum, dupa amendamente, Articolele 30 CE, 39 CE, 46 CE si 296 CE) si 224 (acum Articolul 297 CE), care se ocupa de cazuri exceptionale si clar definite. Nu este posibil sa se deduca din acele articole ca in tratat nu este inerenta o exceptie generala care sa excluda din domeniul de aplicare al dreptului comunitar toate masurile adoptate din motive de securitate publica. Pentru a recunoaste existenta unei astfel de exceptii, indiferent de cerintele specific prevazute in Tratat, ar putea afecta caracterul obligatoriu al legislatiei comunitare si al aplicarii sale uniforme (vezi, in acest sens, Cazul 222/84 Johnston v Detectivul Sef al Politiei Royal Ulster [1986] SCE/ Sentinta Curtii Europene 1651, paragraful 26, si Cazul C-273/97 Sirdar,citat mai sus, paragraful 16).
17 Conceptul de securitate publica, in sensul articolelor din Tratat citate in paragraful precedent, acopera atat securitatea interna a statelor membre, precum in cazul Johnston, cat si securitatea lor externa, precum in cazul Sirdar (vezi, in acest sens, Cazul C-367/89 Richardt si `Accesoriile Stiintifice' [1991] ECR I-4621, paragraful 22, Cazul C-83/94 Leifer si Altii [1995]SCE I-3231, paragraful 26, si Sirdar, citat mai sus, paragraful 17).
18 Mai mult, unele derogari prevazute de catre Tratat se refera doar la regulile legate de libera miscare a bunurilor, persoanelor si serviciilor si nu la prevederile sociale ale Tratatului, din care face parte si principiul de tratament egal intre barbati si femei pe care s-a bazat Tanja Kreil. In conformitate cu jurisprudenta constanta, acest principiu are aplicabilitate generala, iar Directiva se aplica fortei de munca din serviciul public (Cazul 248/83 Comisie vs. Germania [1985] SCE 1459, paragraful 16, Cazul C-1/95 Gerster v Freistaat Bayern [1997] SCE I-5253, paragraful 18, si Sirdar, citat mai sus, paragraful 18).
19 Rezulta ca Directiva este aplicabila intr-o situatie precum cea in cauza in actiunea principala. 20 Conform Articolului 2(2) al Directivei, statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al activitatilor ocupationale prevazute in Directiva, pentru care, datorita naturii lor sau a contextului in care sunt realizate, sexul constituie factor determinant; trebuie mentionat, totusi, ca, ca si derogare a unui drept individual prevazut in Directiva, acea prevedere trebuie interpretata strict (Johnston, paragraful 36, si Sirdar, paragraful 23).
21 Astfel, Curtea a recunoscut ca, de exemplu, sexul poate fi factor determinant pentru posturi precum cele de gardieni de inchisoare si sefi ai gardienilor de inchisoare (Cazul 318/86 Comisia vs. Franta [1988] SCE 3559, paragrafele11 pana la 18), pentru anumite activitati precum cele politienesti efectuate in situatii in care exista tulburari interne serioase (Johnston, paragrafele 36 si 37) sau pentru servicii in anumite unitati speciale de lupta (Sirdar, paragrafele 29 pana la 31). 22 Un stat membru poate restrictiona astfel de activitati si instruirea profesionala relevanta, pentru barbati sau femei, dupa caz. Intr-un asfel de caz, asa cum rezulta in clar din Articolul 9(2) al Directivei, statele membre au datoria de a evalua periodic activitatile in cauza pentru a decide daca, in lumina dezvoltarilor sociale, derogarea de la schema generala a Directivei poate fi inca mentinuta (Johnston, paragraful 37, si Sirdar, paragraful 25).
23 Pentru a determina domeniul de aplicare al oricarei derogari de la un drept fundamental precum tratamentul egal intre barbati si femei, principiul de proportionalitate, unul dintre principiile generale ale legislatiei comunitare, trebuie de asemenea respectat, asa cum Curtea a mentionat in paragraful 38 din Johnston si in paragraful 26 din Sirdar. Acel principiu solicita ca derogarile sa ramana in limitele a ceea ce este potrivit si necesar pentru a atinge scopul vizat si solicita ca principiul de tratament egal sa fie pus in acord, pe cat posibil, cu cerintele de securitate publica care determina contextul in care activitatile in cauza se vor desfasura.
24 Totusi, in functie de circumstante, autoritatile nationale pastreaza un anumit nivel de discretie atunci cand adopta masuri pe care le considera necesare pentru a garanta securitatea publica intr-un stat membru (Leifer, paragraful 35, si Sirdar, paragraful 27).
25 Asa cum Curtea a subliniat in paragraful 28 din sentinta in cazul Sirdar, intrebarea care se pune este daca, in circumstantele cazului de fata, masurile adoptate de catre autoritatile nationale, in exercitarea discretiei de care se bucura si care le este recunoscuta, au de fapt scopul de a garanta securitatea publica si daca sunt potrivite si necesare pentru a atinge acel scop.
26 Asa cum a fost explicat in paragrafele 5, 6 si 7 de mai sus, refuzul de a angaja reclamanta din actiunea principala in serviciul armatei germane, unde aceasta a dorit sa fie angajata s-a bazat pe prevederile legislatiei germane care interzice direct femeilor sa faca parte din posturile militare care implica utilizarea armelor si care permite femeilor accesul doar in serviciile medicale si de muzica militara.
27 Avand in vedere domeniul sau de aplicare, o astfel de excludere, care se aplica la aproximativ toate posturile militare din armata germana, nu poate fi privita ca o masura de derogare justificata de catre natura specifica a posturilor in cauza sau de catre contextul particular in care activitatile in cauza se desfasoara. Derogarile prevazute in Articolul 2(2) al Directivei se aplica doar activitatilor specifice (vezi, in acest sens, Comisia vs. Franta, citata mai sus, paragraful 25).
28 Mai mult, tinand cont de insasi natura fortelor armate, faptul ca persoanelor angajate in astfel de forte li se poate solicita sa foloseasca arme nu poate justifica, in sine, excluderea femeilor de la accesul la posturi militare. Asa cum a explicat guvernul german, in serviciile armatei germane care sunt accesibile femeilor, se ofera instruire de baza in folosirea armelor, pentru a permite personalului din aceste servicii de a se apara si de a-i ajuta pe ceilalti.
29 In aceste circumstante, chiar daca se tine cont de discretia pe care o manifesta in ceea ce priveste posibilitatea de a mentine excluderea in cauza, autoritatile nationale nu ar putea sa adopte o pozitie generala prin care compunerea tuturor unitatilor armate din armata germana sa ramana exclusiv masculine, fara sa contravina principiului de proportionalitate.
30 In final, in ceea ce priveste posibila aplicare a Articolului 2(3)al Directivei, pe care se bazeaza si guvernul german, aceasta prevedere, asa cum a sustinut si instanta in paragraful 44 al sentintei din cazul Johnston, este menita sa protejeze conditia biologica a femeii si relatia speciala care exista intre o femeie si copilul ei. Prin urmare, aceasta nu permite ca femeile sa fie excluse din anumite tipuri de locuri de munca pe motiv ca ar trebui sa li se ofere o mai mare protectie decat barbatilor impotriva riscurilor care sunt diferite de nevoile speciale de protectie ale femeilor, precum cele expres mentionate.
31 Rezulta ca excluderea totala a femeilor din toate posturile militare care implica utilizarea armelor nu reprezinta una dintre diferentele de tratament permise de catre Articolul 2(3) al Directivei din grija pentru protectia femeilor.
32 Raspunsul care urmeaza a fi dat intrebarii trebuie sa fie cum ca Directiva se opune aplicarii prevederilor nationale, precum cele ale legislatiei germane, care impun o excludere generala a femeilor din posturile militare ce implica utilizarea armelor si care le permite acestora doar accesul la serviciile medicale si de muzica militara.
Decizie asupra costurilor
Costurile
33 Costurile suportate de catre Guvernul Germaniei, Italiei si Regatului Unit si de catre Comisie, care au prezentat observatii Curtii, nu sunt recuperabile. De vreme ce aceste proceduri sunt, in privinta partilor din actiunea principala, un pas in actiunea iminenta in fata instantei nationale, decizia asupra costurilor este de competenta acelei instante.
Partea operativa
In temeiul acestor motive,
CURTEA,
Ca raspuns la intrebarea care i-a fost adresata de catre Curtea Administrativa din Hanovra prin ordonanta din 13 iulie 1998, decide astfel:
Directiva Consiliului 76/207/CEE din 9 februarie 1976 asupra implementarii principiului de tratament egal intre barbati si femei, in ceea ce priveste accesul la piata locurilor de munca, instruirea profesionala si promovarea si conditiile de munca, se opune aplicarii dispozitiilor nationale, precum cele ale legislatiei germane, care impun o excludere generala a femeilor din posturile militare care implica utilizarea armelor si care permite acestora accesul doar la serviciile medicale si de muzica militara.
