Stabilita prin Tratatul de la Maastricht, in 1993. UEM plaseaza un plafon in ceea ce priveste cheltuiala publica si finantarea cheltuielii publice, nu mai putin o interdictie in privinta printarii si circulatiei banilor nationali.
UEM a avut trei stadii de pregatire, cel de-al treilea si ultimul a inceput pe 1 ianuarie 1999 prin introducerea legala a Euro ca moneda unica. Aceasta inseamna ca intre 1 ianuarie 1999 si introducerea de facto a Euro ca modalitate de plata (1 ianuarie - 30 iunie 2002), unitatea "Euro" si monedele nationale ale tarilor din zona Euro au fost in mod legal considerate ca moneda unica.
UEM pune la dispozitie o banca centrala obisnuita pentru tarile care folosesc Euro (tarile zonei Euro), Banca Central Europeana (BCE). BCE produce moneda pentru cele 12 tari ale zonei Euro si prin urmare, controleaza chestiunea creditului pentru intreaga zona.
Tratatul de la Maastricht cere o inflatie scazuta. BCE a decis sa mentina inflatia in cadrul zonei Euro, la 2% sau mai putin, pe an. BCE nu este controlata din punct de vedere politic si este interzis prin Tratat de a se da curs instructiunilor din partea oricarui guvern sau institutii UE. Tratatul cere guvernelor Statelor Membre ca sa-si gestioneze economiile astfel incat acestea sa fie in concordanta cu politica monetara a BCE.
Pentru a se alatura UEM, economiile tarilor trebuie sa intruneasca patru criterii (criterii de convergenta). Dupa aderare, tarile trebuie sa convina de acord ca sa-si mentina cheltuielile la un anumit nivel (Pactul de Stabilitate si de Dezvoltare). Sub auspiciile acestui pact, guvernele care inregistreaza deficite bugetare excesive (de exemplu, cheltuielile sunt mai mari decat veniturile), si nu intentioneaza sa rezolve aceasta problema, pot sa fie amendate.
In 2003, atat Germania cat si Franta au incalcat regula, sustinand faptul ca guvernele nu pot sa inregistreze un deficit anual de mai mult de 3% din Produsul National Brut (PNB). Cele doua tari, risca prin urmare, sa fie amendate.
Legaturi
Vezi de asemenea si Euroland si Zona optima de moneda.