Cooperare intensificata

The European Council must unanimously approve any "enhanced co-operation" (Photo: European Commission)

Tratatul de la Amsterdam din 1999, a permis Statelor Membre individuale, sa stabileasca o cooperare mai stransa intre ele, prin utilizarea institutiilor obisnuite ale UE, atat timp cat nici un acord nu a afectat « aquis-ul comunitar » sau Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC). Orice cooperare intarita, a trebuit sa fie aprobata prin decizie unanima in cadrul Consiliului European. Aceasta a permis tarilor singulare sa-si exprime dreptul de veto. Prevederea a fost, prin urmare, dificil de obtinut si nu a fost niciodata folosita.

De la 1 febriarie 2003, Tratatul de la Nisa a permis cooperarea intarita intre opt tari, inclusiv in domeniul PESC, daca o majoritate calificata era aprobata. Exista, in orice caz, unele exceptii : zone care cad sub incidenta competentelor exclusive ale UE, aparare si chestiuni militare.

Note

• Unii Euro- critici vad cooperarea intarita pentru sub-grupuri ale membrilor UE ca acordand o baza legala pentru o UE secunda, de clasa a doua. Daca un grup de State Membre, suficient de mari pentru a avea o majoritate in cadrul UE, iau decizia de a lua decizii intre ele, acestea ar fi capabile sa conduca UE fara consultarea restului de State Membre. Altii vad acest lucru ca un instrument de flexibilitate.

Viitorul

Propunerea pentru o Constitutie a UE permite cooperarea intarita pentru 1/3 din Statele Membre, decisa prin majoritate calificata iar in privinta politicii externe si de securitate, prin unanimitate. Vezi Constitutia UE, art. I-44 si III-416-423. Pentru aparare, vezi art. I-41 si III-312 despre “cooperarea structurata” pentru un numar limitat de state.

Legaturi electronice