Metoda de luare a deciziilor folosita in cadrul tratatelor, nedefinita in mod precis. Parte a masurilor de sustinere. Poate sa includa de asemenea si regulamente obligatorii.
Tipic folosita atunci cand UE nu are nici o competenta si atunci cand legile nationale nu ar trebui sa foe armonizate, de exemplu in cultura si politicile de angajare.