Uniunea Europeană a dezvoltat o politică comună în privinţa azilului. Majoritatea deciziilor din sfera politicii azilului sunt luate prin vot cu majoritate calificată. Consiliul decide definiţiile şi regulie comune pentru repatrierea solicitanţilor de azil, începând cu cei din Afganistan.
Pe 11 decembrie 2000, Consiliul a adoptat un regulament privind înfiinţarea ”Eurodac”, o vastă bază de date pentru compararea amprentelor digitale ale solicitanţilor de azil şi ale imigranţilor ilegali.
Un nou regulament a fost adoptat în februarie 2003, înlocuind Convenţia de la Dublin.
Statul membru căruia i se înaintează cererea de azil trebuie să acţioneze în numele tuturor statelor membre. Această regulă a fost adesea criticată întrucât contravine convenţiilor ONU, putând lăsa o parte a solicitanţilor de azil fără protecţie.
În prezent, politica privind azilul necesită vot cu majoritate calificată în Consiliu şi consultarea Parlamentului European. Tratatul de la Lisabona va spori prerogativele PE, solicitând procedura de codecizie (Art. 78 TFEU) şi va introduce principiul solidarităţii şi a împărţirii echitabile a responsabilităţii în privinţa azilului şi a imigrării (Art. 67.2 TFEU).
Linkuri
Politica privind azilul
http://europa.eu/scadplus/leg/en/s17000.htm