Cazul Luxembourg

Luxembourg a oferit muncitorilor conditii mai bune decat cele decise prin directiva mentionata. Acest lucru nu este legal, conform Curtii UE.  Cazul Luxembourg este cel de-al patrulea dupa cazurile Viking, Laval si Rüffert , toate acestea subminand drepturile lucratorilor conform Sindicatelor Europene din CES (Confederatia Europeana a Sindicatelor). Acestea au propus un protocol social obligatoriu pentru a proteja drepturile lucratorilor impotriva deciziilor Curtii UE.  Iata nota de informare din partea CES  asupra Cazului Luxembourg din 19 iunie 2009.  

CES/CP/SP/em 23.06.08 1
Comisia vs. Luxembourg C-319/06
Nota informativa

Cazul Comisia vs. Luxembourg implica probleme importante de interpretare a Directivei 96/71/EC (PWD) de detasare a muncitorilor.  Comisia Europeana a sustinut ca legislatia luxemburgheza care transpune PWD incalca termenii Directivei. Astfel Comisia a chemat in instanta Luxembourgul pentru neindeplinirea obligatiilor stipulate in Tratat.
Pe 13 septembrie 2007, Avocatul General Verica Trstenjak si-a exprimat opinia, detaliata mai jos.
Pe 19 iunie, sentinta CEJ (Curtea Europeana de Justitie) a fost publicata, sustinand plangerea Comisiei cu privire la toate punctele (vezi rezumatul atasat).
I. ISTORICUL CAZULUI
Comisia considera ca legislatia nationala violeaza PWD in patru puncte.
1. O interpretare prea vasta a prevederii “politicii publice” (Articolul 3.10 PWD)
PWD doreste sa stabileasca un set de prevederi obligatorii  pe care statul membru gazda trebuie sa o garanteze muncitorului  detasat, indiferent de legea aplicabila contractului de angajare (de regula legislatiei tarii de origine). Conform Articolului 3.10 al PWD, un stat membru poate garanta muncitorilor detasati pe teritoriul lor, termeni si conditii de angajare diferite de cele enumerate expres in Directiva, daca acestea constituie prevederi ale politicii publice. Conform legislatiei din Luxembourg, un anumit numar de termeni si conditii de angajare trebuie considerate prevederi de politica publica, incluzand in special urmatoarele prescriptii:
- solicitarea unui contract de angajare scris sau a unui document scris in conformitate cu Directiva  91/533
- indexare automată a remuneraţiei la evoluţia costului de trai
- reglementarea muncii part-time sau cu norma fixa
- respectarea acordurilor colective
John Monks, Secretar General
Boulevard du Roi Albert II, 5 • B – 1210 Bruxelles • Tel: +32 2 224 04 11
Fax: +32 2 224 04 54 / 55 • e-mail: etuc@etuc.org •
CES/CP/SP/em 23.06.08 2
Un angajator stabilit in afara Luxembourgului si care detaseaza muncitori catre aceasta tara trebuie astfel sa se adapteze prescriptiilor de mai sus pe langa termenii si conditiile deja mentionate in Art. 3.1 al PWD

1. Comisia sustine ca o astfel de interpretare a prevederilor politicii publice  este excesiva iar legislatia Luxembourgului  depaseste ceea ce  este admis in PWD.
Replica Luxembourgului este ca aceste reguli sunt de natura politicii publice deoarece tintesc spre protejarea muncitorilor.
La momentul adoptarii PWD, Consiliul si Comisia au semnat o declaratie (declaratia numarul 10) care prevede ca notiunea de politica publica trebuie inteleasa precum acele prevederi obligatorii de la care nu te poti deroga si care, prin natura si obiectivele lor, raspund unor cerinte imperative de interes public.
Avocatul General a considerat, in concluziile sale publicate pe 13 septembrie 2007,  ca, desi autoritatile nationale beneficiaza de o anumita marja de apreciere in definirea a ceea ce constituie interesul public, notiunea de politica publica reprezinta un principiu autonom al legislatiei comunitare si poate fi   monitorizat de catre judecatorul European in consecinta. Avocatul General concluzioneaza ca dreptul national al muncii in totalitatea sa nu poate constitui o politica publica. Cu alte cuvinte, un stat membru nu poate obliga furnizorii straini de servicii sa se conformeze in intregime prevederilor legii nationale a muncii. Prerogativele politicii publice ar trebui examinate de la caz la caz, tinand cont de ceea ce este indispensabil pentru ordinele juridice nationale. Avocatul General considera ca, cu exceptia indexarii automate a remuneratiei, Luxembourg a depasit ceea ce este permis in temeiul PWD.
2. Notiunea de perioade minime de odihna (Art. 3.1.a al PWD)
PWD prevede ca regulile asupra perioadei minime de odihna din statele membre sa fie garantate si muncitorilor detasati. Comisia sustine ca Luxembourgul a transpus in mod gresit aceasta prevedere, intrucat in legea nationala se prevede doar perioada minima saptamanala de odihna. Perioadele de odihna ar trebui sa includa si alte tipuri precum odihna zilnica si pauzele zilnice.
Luxembourg  a recunoscut transpunerea incompleta cu referire la odihna, iar legislatia nationala in materie a  fost modificata intre timp, in consecinta.
1 Adica: perioadele maxime de munca si perioadele minime de odihna; plata minima a vacantelor anuale; ratele minime de remunerare; conditiile detasarii lucratorilor; sanatate, siguranta si igiena; masuri de protectie cu privire la femeile insarcinate sau femeile care au nascut recent; masuri de protectie a copiilor si tinerilor; non-discriminarea;CES/CP/SP/em 23.06.08 3
3. Informatii ce trebuie furnizate inspectoratelor de munca:  incertitudini pentru afaceriLegislatia nationala prevede ca angajatorul muncitorului detasat trebuie sa-i ofere acestuia informatii ce sunt indispensabile in cazul unei inspectii a muncii la autoritatile in domeniu, la cererea acestora.  Conform Comisiei, aceasta solicitare legala nu este suficient de precisa pentru a garanta furnizorilor straini de servicii siguranta legala necesara. Deoarece  aceasta prevedere mareste riscul  intreprinderilor de a fi descoperite in situatii de incalcare a legii, Comisia considera ca aceasta reprezinta o bariera in fata liberei miscari de servicii si astfel Art 49 CE a fost incalcat.
Luxembourg, pe de alta parte, pledeaza cum ca legislatia sa este suficient de precisa: informatiile devin disponibile in prima zi de serviciu a muncitorului si doar la cererea inspectoratelor de munca. Angajatorii nationali sunt de asemenea supusi acelorasi cerinte. Totusi, Avocatul General considera ca o astfel de cerinta ar putea constitui o povara in plus pentru furnizorii straini de servicii care pot face detasarea muncitorilor mai putin atractiva. Aceasta afirma ca acolo unde angajatorul nu ofera informatia solicitata, inspectorii de munca pot dispune incetarea imediata a activitatilor pana cand toate documentele vor fi furnizate. Avocatul General concluzioneaza ca masurile nationale in cauza implica autorizarea anterioara inainte ca muncitorii sa fie detasati. Aceasta argumenteaza prin faptul ca o astfel de masura este excesiva si ca masuri mai putin restrictive ar fi putut fi avute in vedere de Luxembourg pentru a controla eventualele abuzuri. Ca rezultat, Art 49 CE ar fi fost incalcat. 4. Solicitarea unui reprezentant pe teritoriul Luxembourgului
Legislatia Luxembourgului solicita ca un reprezentant nominalizat de catre furnizorul de servicii, cu resedinta in Luxembourg, sa tina documentele necesare pentru inspectiile de munca. Comisia sustine ca o astfel de solicitare este excesiva, tinand cont de sistemul de cooperare dintre autoritatile publice, stabilit prin Art 4 al PWD si ca aceasta ar genera costuri pentru intreprinderi, constituind astfel o bariera in calea furnizarii gratuite de servicii.
Luxembourg  considera ca sistemul de cooperare stabilit prin PWD nu este suficient pentru a asigura controale adecvate. In plus, solicitarea nu este excesiva tinand cont de faptul ca nici o forma legala particulara nu este solicitata pentru reprezentantul in cauza. Din nou, intreprinderile nationale sunt si ele supuse acelorasi cerinte. Avocatul General, citand Cazul CEJ (Cazul Arblade), reaminteste ca solicitand un reprezentant cu resedinta in Luxembourg  ar putea constitui o povara pentru furnizorii de servicii. Aceasta recunoaste ca controalele la locul muncii sunt indispensabile, insa considera ca Luxembourg nu reuseste sa stabileasca faptul ca astfel de controale ar putea fi efectuate prin mijloace mai putin restrictive. Astfel, Art 49 CE ar fi incalcat. CES/CP/SP/em 23.06.08 4
II. IMPORTANTA CAZULUI
Acest caz, in special primul punct indicat de catre Comisie, ridica probleme importante de interpretare a PWD in special cu privire la problema politicii publice. In timp ce continutul legislatiei muncii variaza de la o tara la alta, multe state membre, precum Franta, au o abordare a politicii publice similara Luxembourgului. Sentinta CEJ va avea astfel un impact major in toata Europa.
In recentele sentinte din cazurile Laval si Rueffert, CEJ a restrans considerabil posibilitatile statelor membre si sindicatelor de a garanta termeni si conditii de munca egale pentru muncitorii migranti, indiferent de nationalitatea acestora. In lumina acestor decizii, Art 3.10 al PWD poate constitui o ultima instanta pentru ca autoritatile nationale sa impuna respectarea prevederilor legii muncii care trec de standardele minime recunoscute de catre PWD. De exemplu acordurile colective care nu au fost declarate general aplicabile nu pot fi aplicate muncitorilor detasati daca acestea nu sunt considerate de catre legiuitorul national ca prevederi de politica publica.
Se pare ca CEJ va substitui propria apreciere uneia dintre autoritatile nationale pentru a determina care prevederi ale legii muncii ar trebui sa se aplice obligatoriu pentru a raspunde solicitarilor interesului national public. O astfel de interpretare ar constitui o posibila incalcare a principiului subsidiaritatii. Notiunea de politica publica corespunde adesea unor alegeri socio-economice bine maturizate si variaza considerabil de la un stat membru la altul. CES considera astfel ca statele membre trebuie sa beneficieze de o marja larga de apreciere in definirea interesului public.  O evaluare de la caz la caz a prevederilor politicii publice realizata de catre judecatorul European a fi de asemenea o nesiguranta juridica majora, care ar genera un flux de litigii.
Cu privire la cea de-a treia si a patra problema (informatii ce trebuie furnizate autoritatilor pertinente si solicitarea unui reprezentant in Luxembourg), CES a subliniat in mod repetat importanta PWD in lupta impotriva dumping-ului social si promovarea unui climat corect de competitie. Astfel, statelor membre trebuie sa li se permita sa elaboreze mecanisme eficiente pentru monitorizarea si solidificarea PWD, incluzand tipurile de mecanisme utilizate de catre Luxembourg.