Procedura de cooperare permite Parlamentului European să influenţeze o mică parte a procesului legislativ al UE (Art. 252 TEC). Această procedură a fost introdusă prin Actul Unic în 1987.
În cazul în care Palamentul European formulează amendamente, Consiliul le poate ignora doar prin unanimitate. Începând cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, această procedură se aplică doar problemelor legate de Uniunea Economică şi Monetară (UEM).
Viitorul
Constituţia respinsă, precum şi Tratatul de la Lisabona desfiinţează această procedură, urmând a fi folosite doar procedurile de codecizie şi consultare. Procedura de codecizie va fi numita ”procedura legislativă comună” prin Tratatul de la Lisabona.