Aderare
- Foto: Steagurile celor 25 de state membre ale UE dupa extinderea din 1 mai 2004 (Foto: imemc.org) (Photo: imemc.org)
Pentru a putea adera la Uniunea Europeană, statele interesate trebuie să îşi depună candidatura la Consiliul European. Acesta va solicita Comisiei să evalueze capacitatea statului în cauză de a îndeplini condiţiile ce derivă din statutul de membru.
Negocierile debutează în mod oficial între statul candidat şi statele membre o dată cu emiterea unei opinii favorabile de către Comisie şi cu aprobarea unanimă a mandatului de negociere de către Consiliu.
La baza negocierilor de aderare stau adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar. Acelaşi principiu este prevăzut şi în Tratatul de la Lisabona. Diferitele domenii ce necesită reforme pentru a putea îndeplini criteriile de aderare sunt numite ”capitole de acquis”.
Ţările candidate trebuie să îşi adapteze infrastructura administrativă şi instituţională şi să îşi alinieze legislaţia naţională la cea comunitară în multiple domenii. Aceste domenii sunt revăzute în timpul acţiunilor de screening (evaluare) a acquis-ului şi sunt evaluate regulat până la momentul închiderii capitolului respectiv în discuţiile de negociere.
În cazul în care negocierile sunt încununate de succes, condiţiile şi termenii speciali negociaţi sunt înscrişi în Tratatul de Aderare ce va fi semnat de statul candidat şi statele membre.
10 dintre state ce au deschis negocierile la Atena pe 16 aprilie 2003 au devenit state membre pe 1 mai 2004. România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 2007.
Tratatele de Aderare semnate de noile state membre conferă aceleaşi drepturi şi obligaţii statelor în cauză ca şi membrilor fondatori. O parte din obligaţii, înscrise în protocoale speciale, intră în vigoare numai după aderare. Tratatele de aderare trebuie adoptate în unanimitate de statele membre şi de fiecare nou stat membru.
Au existat referenda la nivelul fiecăruia dintre cele 10 noi state membre, cu excepţia Ciprului, pentru a permite ratificarea la nivel naţional al Tratatului de Aderare. În cazul României sau Bulgariei nu au fost organizate referenda.
În cazul în care un stat nu ratifica Tratatul de Aderare, numărul voturilor, a locurilor alocate şi a cifrelor necesare pentru a obţine votul cu majoritate calificată sunt realocate între statele membre existente, proportional, fără noi negocieri.
Baza legală pentru aceste modificări este introdusă în actele de aderare.
În prezent sunt deschise negocieri de aderare cu Croaţia, Macedonia (FYROM) şi Turcia.
Tratatul de la Lisabona introduce o nouă versiune a Art. 8 TEU privitor la acordurile cu statele învecinate deschizând posibilitatea unui acord de parteneriat special pentru Turcia.
Notă
La momentul adoptării unui tratat de aderare, acesta este ratificat şi trimis către Republica Italiană, ce colectează şi păstrează toate instrumentele de ratificare. Criteriile de aderare, sau Criteriile Copenhaga, reprezintă condiţiile de bază pe care un stat candidat trebuie să le îndeplinească pentru a deveni stat membru.
Linkuri
Comisia Europeană: Directoratul General pentru Extindere
http://ec.europa.eu/enlargement/index_en.htm
Rezumatul legislaţiei: Extindere
http://europa.eu/scadplus/leg/en/s40000.htm