Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC)

Uniunea Europeană a debutat ca o piaţă comună menită să asigure libertatea de mişcare a persoanelor şi s bunurilor între statele europene. Începând cu acest moment, statele membre au fost de acord să dezvolte şi alte politici comune.

 

Politica Externă şi de Securitate Comună a fost dezvoltată, constituind cel de-al doilea pilon al Tratatelor UE. Principiile ce stau la baza aceste politici se regăsesc în capitolul 5 al Tratatului UE.

 

În cadrul PESC, cele mai importante decizii se iau prin unanimitate. Votul cu majoritate calificată se foloseşte de asemenea, pentru implementarea anumitor decizii.

 

Notă

 

-          Curtea Europeană de la Luxemburg nu poate lua hotărâri asupra statelor membre ce nu doresc să implementeze prevederile PESC.

-          Politica Europeană de Apărare şi Securitate face parte din PESC, întrând însă sub incidenţa unor reguli diferite. A se vedea Apărare.

-          Înaltul Reprezentant, Javier Solana, va fi numit ministru de externe comun, o dată cu intrarea în vigoare a Constituţiei UE.

-          Tratatul de la Lisabona a eliminat titlul de ministru de externe, Javier Solana purtând în continuare titlul de Înalt Reprezentat pentru Politica Externă şi de Securitate.

Viitorul

 

Tratatul de la Lisabona măreşte numărul de decizii ce pot fi luate prin intermediul votului cu majoritate calificată în cadrul PESC, atunci când Consiliul a stabilit linii strategice de dezvoltare. De exemplu, la înaintarea unei propuneri de către Înaltul Reprezentant (Ministru de Externe), la cererea Consiliului European (ce decide prin unanimitate), la implementarea unei decizii sau la numirea unui reprezentant special.

 

În prezent, Uniunea este reprezentată extern de către Preşedinţia Consiliului şi Înaltul Reprezentant. Tratatul de la Lisabona va reuni postul de Înalt Reprezentant cu cel de Comisar pentru Relaţii Externe, sub denumirea de ”Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate”.

 

Tratatul de la Lisabona propune un ”ministrul de externe” cu dublă funcţie, numit de către Consiliul European, acceptat de către Preşedintele Comisiei şi aprobat o dată cu membri Comisiei de către Parlamentul European ca şi vice-preşedinte a Comisiei responsabil pentru Relaţiile Externe. Această propunere a fost înaintată de Franţa şi Germania.

 

Cele 126 de delegaţii ale Comisiei în state terţe vor fi transformate în ambasade ale Uniunii Europene, dacă tratatul va fi ratificat. Pentru regulile privitoare la Politica externă comună, a se vedea Tratatul de la Lisabona, Art. 18 TFEU şi Art. 205 TFEU.

 

În 2009, insistuţiile au demarat un proces de instruire a mai mult de 500 de funcţionari pentru a face parte din serviciul diplomatic comun ce va fi înfiinţat oficial o dată cu ratificarea Tratatului de la Lisabona de către toate statele membre.

 

Linkuri

 

http://ec.europa.eu/external_relations/cfsp/intro/index.htm